Dictionar

Broboadă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. bg. podbradka)

1. basma (de lână, de mătase etc.) cu care se leagă, se îmbrobodesc femeile la cap sau pe care o poartă pe spate; tulpan, năframă, maramă.

2. (var.) brobod, brobodă.


Bariş

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. barège)

1. broboadă subţire şi uşoară; maramă, testemel, tulpan.

2. stofă fină de lână.


Bertă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. berthe)

1. broboadă croşetată din lână, cu ciucuri, purtată de femei.


Văl

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. velum)

1. bucată de pânză fină şi transparentă cu care-şi acoperă femeile capul.

2. şal, broboadă.

3. a(-şi) lua ~ul = a se călugări.

4. ~ul palatului = membrana care desparte cavitatea bucală de cea nazală, acoperind cerul gurii.


îmbrobodeală

Parte de vorbire: s.f. (pop.)
Origine: (îmbrobodi + -eală)

1. acțiunea de a (se) îmbrobodi; îmbrobodire, ademenire.

2. (concret.) obiect care servește la îmbrobodit; broboadă.


Brobodealnic

Parte de vorbire: s.n. (înv.)
Origine: (broboadă + -ealnic)

1. basma mare și groasă cu care se leagă femeile la cap sau o poartă pe spate; broboadă.


îmbrobodire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. îmbrobodi)

1. acțiunea de a (se) îmbrobodi; îmbrobodeală, îmbrobodit.

2. acoperire a capului cu o broboadă, cu o basma etc.

3. amăgire a unei persoane; cucerire a cuiva.

4. (fig.) ascundere a adevărului sub aparențe înșelătoare.

5. (fig.) convingere a unei persoane de a accepta realitatea așa cum îi este înfățișată, împiedicând-o vadă adevăratul ei aspect.

6. (anton.) dezbrobodire.