OK
X
brutal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. brutal, lat. brutalis)
1.
(și
adv.)
nedelicat,
dur,
violent;
grosolan.
brutalism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. brutalisme)
1.
(arhitectură)
tendința
de
utilizare
a
materialelor
brute
(beton,
cărămidă
etc.).
brutalitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. brutalité)
1.
atitudine,
purtare,
vorbă
brutală;
grosolănie,
violență.
brutaliza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. brutaliser)
1.
a
trata
cu
brutalitate,
a
maltrata;
a
molesta.
brutalizare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. brutaliza)
1.
acțiunea
de
a
brutaliza,
rezultatul
acestei
acțiuni;
maltratare.
2.
(psih.)
procesul
de
banalizare
a
violenței
în
societate.
brutalizat, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.n.
Etimologie: (v. brutaliza)
1.
adj.
tratat
într-un
mod
brutal;
maltratat.
2.
s.n.
purtare
nemiloasă,
tratament
rău,
aspru;
maltratare.
agresiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. agression, lat. aggressio)
1.
atac
brutal
neprovocat.
2.
folosire
a
forței
armate
de
către
un
stat
sau
o
coaliție
de
state
împotriva
suveranității,
integrității
teritoriale
și
independenței
politice
a
unui
alt
stat.
3.
atac
asupra
persoanelor
sau
bunurilor.
4.
acțiune
exterioară
care
primejduiește
echilibrul
și
integritatea
unui
sistem
viu.
angor
Parte de vorbire:
s.f. inv.
Etimologie: (fr., lat. angor)
1.
(med.)
durere
brutală
și
angoasantă;
angină
pectorală.
2.
(expr.)
~
pectoris
=
anghină
pectorală.
animalic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (germ. animalisch)
1.
specific
animalelor.
2.
(fig.)
josnic,
brutal,
inuman.
brusca
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. brusquer)
1.
a
trata
cu
violență,
brutal,
aspru;
a
repezi.
2.
a
grăbi,
a
forța
(o
hotărâre,
un
deznodământ).
brutalitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. brutalité)
1.
atitudine,
purtare,
vorbă
brutală;
grosolănie,
violență.
brutaliza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. brutaliser)
1.
a
trata
cu
brutalitate,
a
maltrata;
a
molesta.