Dictionar

Rezultate secundare (Bunătăţi):

Aditiv, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)

1. I. care este adăugat, care se adaugă, care se adiționează, care completează.

2. (mat.) referitor la operația de adunare; care provine dintr-o adunare.

3. (fizică) (despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.

4. II. lucru adăugat, completare, supliment.

5. (industrie) constituent secundar, substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți.

6. (industria alimentară) produs destinat modifice gustul sau parfumul, prelungească conservarea.

7. (petrochimie) denumire generică pentru diferitele produse care sunt încorporate în benzină pentru a o face mai puțin detonantă; în uleiuri pentru a le îmbunătăți calitățile de lubrifiere, rezistența la oxidare, punctul de îngheț sau indicele de vâscozitate; în bitumuri pentru emulsionare.


Ameliora

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. améliorer)

1. tr., refl. a (se) îmbunătăţi.

2. tr. a obţine soiuri sau rase mai bune de animale, de plante etc.


Ameliorabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. améliorable)

1. care poate fi ameliorat; capabil fie îmbunătățit.

2. (antonim) neameliorabil.


Ameliorare

Parte de vorbire: s.
Origine: (ameliora)

1. acţiunea de a (se) ameliora; amelioraţie.

2. proces de creare a unor noi soiuri de plante de cultură şi de îmbunătăţire a celor existente.


Ameliorator, -oare

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. améliorateur)

1. I. care ameliorează; având puterea de a îmbunătăți; ameliorant.

2. (creșterea animalelor) a cărui contribuție genetică îmbunătățește o rasă sau o descendență.

3. II. cel care ameliorează.

4. cal de reproducție a cărui contribuție genetică îmbunătățește o rasă sau o descendență.


Amelioraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amélioration)

1. ameliorare.

2. (pl.) îmbunătăţiri funciare.