Rezultate secundare (Bunic):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (bun + -icel)
1. care este (destul de) bun; bunișor.
Parte de vorbire: adj. fem.
Origine: (bun + -icică)
1. care este (destul de) bună; bunicea.
Parte de vorbire: s.m. (pop.)
Origine: (răz- + bunic)
1. tatăl bunicului sau al bunicii în raport cu nepoții lui; străbunic.
Parte de vorbire: s.m. (pop.)
Origine: (răz- + bunic)
1. tatăl bunicului sau al bunicii în raport cu nepoții lui; străbunic.
Parte de vorbire: s.f. (pop.)
Origine: (răz- + bunică sau răzbunic + -ă)
1. mama bunicului sau a bunicii în raport cu nepoții ei; străbunică, (reg.) străbabă.
Parte de vorbire: adj. fem.
Origine: (bun + -icică)
1. care este (destul de) bună; bunicea.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (bun + -ișor)
1. diminutiv al lui bun; bunicel, (pop.) bunuț.
2. destul de bun; care este aproape bun; mai bun decât rău.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cărbune + -os)
1. care conține cărbune; cărbunicios.
2. (despre roci sedimentare sau cristaline) care conține pulbere de cărbune.
3. care aparține sau care se referă la cărbune.
4. care se aseamănă cu cărbunele; asemănător cărbunelui.