Dictionar

Rezultate secundare (Bunic):

Bunicel, -ea, -ică

Parte de vorbire: adj.
Origine: (bun + -icel)

1. care este (destul de) bun; bunișor.


Bunicică

Parte de vorbire: adj. fem.
Origine: (bun + -icică)

1. care este (destul de) bună; bunicea.


Răzbunic

Parte de vorbire: s.m. (pop.)
Origine: (răz- + bunic)

1. tatăl bunicului sau al bunicii în raport cu nepoții lui; străbunic.


Răzbunic

Parte de vorbire: s.m. (pop.)
Origine: (răz- + bunic)

1. tatăl bunicului sau al bunicii în raport cu nepoții lui; străbunic.


Răzbunică

Parte de vorbire: s.f. (pop.)
Origine: (răz- + bunică sau răzbunic + -ă)

1. mama bunicului sau a bunicii în raport cu nepoții ei; străbunică, (reg.) străbabă.


Bunicică

Parte de vorbire: adj. fem.
Origine: (bun + -icică)

1. care este (destul de) bună; bunicea.


Bunișor, -oară

Parte de vorbire: adj.
Origine: (bun + -ișor)

1. diminutiv al lui bun; bunicel, (pop.) bunuț.

2. destul de bun; care este aproape bun; mai bun decât rău.


Cărbunos, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (cărbune + -os)

1. care conține cărbune; cărbunicios.

2. (despre roci sedimentare sau cristaline) care conține pulbere de cărbune.

3. care aparține sau care se referă la cărbune.

4. care se aseamănă cu cărbunele; asemănător cărbunelui.