Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. borghese, după fr. bourgeois)
1. adj. care aparţine burgheziei.
2. s. m. f. (în feudalism) orăşean, târgoveţ.
3. persoană care face parte din burghezie.
4. mic-~ = a) persoană din mica burghezie; b) filistin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. borghesia, după fr. bourgeoisie)
1. (în feudalism) populaţia oraşelor; târgoveţii, orăşenii.
2. clasă socială dominantă în orânduirea capitalistă, proprietară a principalelor mijloace de producţie.
3. mica ~ = categorie socială intermediară reprezentând micii producători de mărfuri şi micii comercianţi de la oraşe şi sate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. anarho-individualizm)
1. curent mic-burghez care caută să abată clasa muncitoare de la disciplina proletară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. anarho-sindikalizm)
1. curent mic-burghez care, atribuind sindicatelor rolul principal în lupta clasei muncitoare, nega necesitatea partidului şi a statului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (anti- + burghez)
1. îndreptat împotriva burgheziei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bonapartisme)
1. formă a dictaturii marii burghezii, în Franţa, după victoria revoluţiei de la sfârşitul sec. XVIII, sub conducerea lui Napoleon Bonaparte.
2. ataşament faţă de dinastia întemeiată de Napoleon.
3. formă de dictatură personală.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. borghese, după fr. bourgeois)
1. adj. care aparţine burgheziei.
2. s. m. f. (în feudalism) orăşean, târgoveţ.
3. persoană care face parte din burghezie.
4. mic-~ = a) persoană din mica burghezie; b) filistin.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. burgraviat)
1. (istorie) funcția de burgrav, comandant militar al unei cetăți care exercita și dreptul de jurisdicție asupra burgheziei; perioadă de timp cât cineva este burgrav.