Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cuppa, fr. coupe)
1. vas de băut, pahar mai mult larg decât înalt, cu picior.
2. recipient evazat montat pe un picior (pentru fructe etc.).
3. caliciu.
4. obiect de metal, de cristal etc., care se atribuie ca trofeu câştigătorului unei competiţii sportive; (p. ext.) întrecerea însăşi.
5. piesă metalică de forma unui recipient deschis, care, fixată pe un elevator, serveşte la încărcarea de materiale lichide, pulverulente etc.
6. plantă cu tulpina foarte scurtă şi o singură floare, albastră azurie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. cupman)
1. (sport) câştigător al unei cupe; (p. ext.) orice participant la o competiţie în care se dispută cupa.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. event)
1. (sport) probă, întrecere, cursă; spectacol sportiv; (p. ext.) rezultat bun, record.
2. (hipism) pariu în care trebuie indicat câştigătorul din două curse consecutive.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr., engl. ex-champion)
1. fost câștigător într-un joc sau concurs; fost campion.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. match ball)
1. minge servită în finalul unei partide de tenis sau de volei, care poate decide pe câştigător.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mise)
1. sumă de bani pe care o pune fiecare participant la un joc de noroc şi care revine câştigătorului.
2. obiectul unei dispute, al unui litigiu; (fig.) fapt scontat.