Rezultate secundare (Câine):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. afghan)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din Afganistan.
2. (s. f.) limbă indo-europeană vorbită de afgani.
3. s. m. câine de companie decorativ, de origine afgană.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apporte)
1. (pentru a îndemna un câine să aducă vânatul doborât) adu! caută!
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. apporteur)
1. câine de vânătoare care aduce vânatul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arrêt)
1. poziţie a unui câine de vânătoare când simte sau vede vânatul.
2. câine de ~ = câine de vânătoare dresat pentru a aduce vânatul doborât.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barbet)
1. câine prepelicar, cu părul creţ, specializat în vânătoarea de baltă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. barzoi)
1. câine rusesc cu siluetă graţioasă şi zveltă, folosit la vânătoare şi agrement.