Dictionar

câmp

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. champ, lat. campus)

1. întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; șes, câmpie; spec. întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune.

2. munca ~ului = lucrarea pământului.

3. artilerie de ~ = artilerie dotată cu tunuri și obuziere care pot fi deplasate numai pe teren puțin accidentat.

4. loc. adv. în plin ~ sau în ~ deschis = sub cerul liber; fără adăpost.

5. expr. a o lua peste ~ = a merge de-a dreptul, părăsind drumul.

6. a-și lua (sau a apuca) ~ii = a pleca orbește, fără a ști încotro (de desperare, de durere, de mânie); a ajunge la desperare.

7. întindere de pământ în afara unei localități (unde nu mai sunt case).

8. ~ de gheață = masă întinsă și neîntreruptă de gheață care acoperă o suprafață (în regiunile polare).

9. loc, spațiu, porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate.

10. spaţiu delimitat în care este cuprinsă imaginea de pe o peliculă cinematografică.

11. ~ vizual = porţiune din spaţiu care poate fi cuprinsă cu privirea.

12. ~ operator = porţiune de piele special pregătită pentru o intervenţie chirurgicală.

13. fâşie de pânză care delimitează plaga operatorie.

14. porţiune din spaţiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică bine determinată.

15. (inform.) subîmpărţire din punct de vedere logic a unei cartele conţinând, fiecare, o informaţie reprezentată codificat.

16. mulţime de valori ale uneia sau mai multor mărimi variabile.

17. ~ lexical = ansamblu de cuvinte din aceeaşi sferă semantică, care exprimă noţiuni asemănătoare sau asociabile.

18. (arte) fond în limitele căruia poate fi reprezentată o imagine, un motiv ornamental etc.


câmp

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT rus

2. FR champ

3. EN land; field

4. DE Wiese; Feld; Acker

5. RU поле; рaвнинa

6. HU mező, síkság


biocâmp

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bio- + câmp)

1. câmp de acţiune specific organismelor vii, în care fenomenele electromagnetice se interferează cu fenomenele bioenergetice.


campa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. comper)

1. intr. (despre unităţi militare sau turişti) a se instala provizoriu în campament.

2. refl. (fig.) a se ţine într-o atitudine mândră, provocatoare.


campament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. campement)

1. instalaţie temporară în corturi, a unei unităţi militare, a unor turişti etc.


campană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. campane, lat., it. campana, clopot)

1. capitel al unei coloane corintice sau dorice.

2. construcţie de metal în formă de clopot, care leagă camera de lucru a unui cheson (3) cu exteriorul; ecluză (2) cu aer comprimat.

3. (muz.; pl.) instrument de percuţie din metal, în formă de cupă răsturnată, pusă în vibraţie prin lovirea cu un ciocan de lemn; clopote.


campanelă

Parte de vorbire:  s.f. (italienism)  
Etimologie: (it. campanella)

1. diminutiv al lui clopot; clopot mic (cu mâner) care se agită cu mâna sau care se agață de gâtul unor animale; clopoţel.


CAMPANI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. campani-, cf. lat. campana „clopot”)

1. „clopot, clopoțel”.


aclinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aclinique)

1. în care înclinaţia câmpului magnetic este nulă.

2. (despre boli) fără manifestări clinice.


adresabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (adresabil + -itate)

1. grad de solicitare.

2. calitatea de a se adresa unei mase largi.

3. caracterul a ceea ce poate fi adresat.

4. (marketing) capacitatea de a ajunge la un individ sau grup specific în timpul unei campanii.

5. (informatică) capacitatea de adresare a unui banc de memorie.


agrest, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. agrestis, fr. agreste)

1. câmpenesc, rustic.

2. grosolan.


AGRO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. agros „ogor, câmpie”)

1. „ogor, câmpie, agrar, agricol”.


AGRI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. ager, agri „câmp, ogor”)

1. „ogor, teren, câmpie”.


aisfild

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. icefield)

1. (geol.) zonă vastă de ghețari interconectați care se găsește adesea în climate mai reci și la altitudini mari; întindere mare de gheață; câmp de gheaţă.