Rezultate secundare (Când):
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kandel/zucker/)
1. zahăr cristalizat în prisme transparente.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr., lat. candela)
1. unitate de măsură a intensităţii luminoase, a 60-a parte din intensitatea luminoasă a unui cm2 de corp absolut negru la temperatura de solidificare a platinei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. candélabre, lat. candelabrum)
1. suport pentru lumânări sau becuri, suspendat pe tavan.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. candide, lat. candidus)
1. plin de candoare, pur, nevinovat, inocent.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN pure white; shining-white
5. RU белоснежный; чисто-белый
Parte de vorbire: vb.
Origine: (candidat)
1. a se prezenta la un concurs pentru a ocupa un post, o funcţie.
2. a fi propus, a-şi pune candidatura în alegeri.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablation, lat. ablatio)
1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui gheţar sau a zăpezii prin topire şi evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanţă din cauza încălzirii sale până la incandescenţă.
Parte de vorbire: adj., adv., s.
Origine: (lat. absolutus, fr. absolu)
1. adj. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat.
2. total, complet, desăvârşit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare ~ă = deplasarea unui corp faţă de un sistem de referinţă fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracţie de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veşnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine şi prin sine.
8. adv. cu desăvârşire, exact.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. absolvieren, lat. absolvere)
1. a termina un ciclu, o formă de învăţământ.
2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acampsie, cf. gr. a „fără” + kamptein „a îndoi”)
1. (med.) rigiditate anormală a unei articulații, reducând sau împiedicând total flexiunea acesteia.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (fr. actuellement)
1. în circumstanțele actuale, chiar în momentul în care vorbim, când acționăm; în prezent; acum.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. accusatorial)
1. cu caracter de acuzare; conținând sau implicând o acuzație; acuzatoriu.
2. se referă la o metodă de procedură penală aplicată în țările anglo-saxone în care judecătorul este arbitrul între acuzat și acuzare; acuzatoriu.