Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catécholamines)
1. compuşi aromatici aminaţi de tipul adrenalinei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cattedra, lat. cathedra)
1. masă specială, ridicată de obicei pe o estradă, de unde profesorul explică lecţia.
2. tron arhieresc instalat în biserica principală a unei eparhii.
3. post în învăţământ, funcţie de profesor.
4. unitate de bază în învăţământul superior, în cadrul căreia se desfăşoară activitatea didactică, metodică şi de cercetare ştiinţifică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cathédral, lat. cathedralis)
1. care aparţine scaunului episcopal al unei dieceze.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cathédrale)
1. biserică (mare) în care oficiază serviciul religios un (arhi)episcop.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. cattedratico)
1. adj. profesoral, de catedră.
2. s. m. f. titularul unei catedre universitare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catégorème)
1. (log.; la Aristotel) noţiune universală care serveşte la stabilirea unor relaţii între lucruri.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absolution, lat. absolutio)
1. absolvire.
2. iertare a păcatelor (de către papă).
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)
1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. acta)
1. pl. colecţie de documente, registre etc.
2. titlu al unor periodice, colecţii de lucrări ştiinţifice publicate de o societate, de o instituţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actinomycétales)
1. ordin de bacterii ramificate, amintind de ciuperci.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actuariel)
1. efectuat de actuar (specialist în statistică și probabilități aplicate operațiunilor de asigurări și finanțare).
2. care are legătură cu actuarii și profesia lor.
3. se referă la metodele matematice utilizate de actuari.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (aero- + cartofilie)
1. marcofilie care se ocupă cu ştampilele aplicate pe trimiterile poştale pe calea aerului.