călăuză
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (tc. kilavuz, ngr. kalaúzis)
Etimologie: (tc. kilavuz, ngr. kalaúzis)
1. persoană care îndrumă într-o acțiune, într-un domeniu de cercetare etc.; conducător, îndrumător.
2. persoană care însoțește pe cineva spre a-i arăta drumul și a-i da explicațiile necesare; ghid.
3. îndreptar, ghid.
4. (var.) călăuz.