Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. advection, lat. advectio)
1. (meteo.) deplasare a unei mase de aer în sens orizontal.
2. (fizică) transportul unei cantități (scalare sau vectoriale) a unui element dat (cum ar fi căldura, energia internă etc.) prin mișcarea (și, prin urmare, viteza) mediului înconjurător.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amazone)
1. (mit.) femeie dintr-un trib războinic legendar, bună călăreaţă, care îşi tăia sânul drept pentru a putea mânui mai uşor arcul.
2. (fam.) călăreaţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. embase)
1. parte inferioară a unui aparat topografic, cu suportul, şuruburile de calare etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. angophrasie)
1. (med.) defect de vorbire constând în intercalarea unor sunete repetate sau alungite în fraze; embolofrazie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calage)
1. calare.
2. mod de aşezare a aripii sau ampenajelor faţă de fuzelajul unui avion.
3. postament de grinzi de lemn pe care stau navele în cală.
4. adâncime la care se cufundă în apă o navă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cale)
1. încăpere între puntea inferioară şi carlinga navei, în care se pune încărcătura.
2. plan înclinat către mare pe care se construiesc sau se repară nave.
3. piesă pentru calarea (1) roţilor unui vehicul, a unei piese.
4. piesă de diverse forme cu care se controlează dimensiunile pieselor în construcţia de maşini.