Dictionar

inviolabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inviolable, lat. inviolabilis)

1. care nu poate fi violat, încălcat; sacru; care se află în mod legal la adăpost de orice urmărire sau pedepsire.
2. (despre un domiciliu) care nu poate fi percheziționat decât în cazurile prevăzute de lege.
 

penalitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. pénalité)

1. caracterul a ceea ce este penal.
2. caracter a ceea ce este pasibil de o pedeapsă judiciară conform prevederilor legii.
3. sancțiune stabilită de lege; despăgubiri (în bani), amendă.
4. (sport) pedeapsă aplicată unui jucător sau concurent care a încălcat regulile de joc; penalizare.
 

penalizație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. pénalisation)

1. acțiunea de a penaliza și rezultatul ei; penalizare.
2. sancțiune, dezavantaj aplicat cuiva în cadrul unui regulament.
3. (sport) dezavantaj cauzat unei echipe ca urmare a unui fault.
4. (sport) sancțiune luată împotriva unui jucător (concurent) care a încălcat regulile în timpul unui eveniment sportiv.
 

violabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. violable)

1. care poate fi încălcat cu ușurință; care poate fi violat; transgresabil.
2. (antonim) inviolabil.
 

violabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. violabilité)

1. însușirea de a fi violabil; calitatea a ceea ce poate fi încălcat.
2. (antonim) inviolabilitate.
 

greașnic

Parte de vorbire:  s.m. (învechit)  
Etimologie: (slav. грѣжникъ)

1. persoană care a încălcat normele (religioase sau) morale, care a comis multe păcate; păcătos.