Parte de vorbire: s.
Origine: (it. capitano, rus. kapitan)
1. grad de ofiţer inferior, între locotenent şi maior.
2. (mar.) ~ -locotenent = grad echivalent căpitanului din armata de uscat.
3. comandant al unei nave militare, comerciale sau de pasageri.
4. ~ de port = funcţionar care asigură activitatea unui port.
6. ~ de poştă = administrator al unei poşte.
7. (sport) jucător desemnat să reprezinte şi să conducă, în timpul unei competiţii, echipa din care face parte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. capitano, rus. kapitan)
1. grad de ofiţer inferior, între locotenent şi maior.
2. (mar.) ~ -locotenent = grad echivalent căpitanului din armata de uscat.
3. comandant al unei nave militare, comerciale sau de pasageri.
4. ~ de port = funcţionar care asigură activitatea unui port.
6. ~ de poştă = administrator al unei poşte.
7. (sport) jucător desemnat să reprezinte şi să conducă, în timpul unei competiţii, echipa din care face parte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. commodore)
1. grad de ofiţer, superior căpitanului de navă, în marina engleză şi americană.
2. comandant al navelor comerciale ale unui convoi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. maior, germ. Major)
1. grad militar imediat superior celui de căpitan.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. primage)
1. antrenarea apei dintr-un cazan de către aburul produs.
2. stimulent procentual, bonificaţie care se acordă armatorului sau căpitanului unei nave comerciale, împreună cu navlul, pentru efectuarea în bune condiţii a transportului mărfurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. time-out)
1. (la baschet, volei etc.) scurtă întrerupere regulamentară a jocului acordată de arbitru la cererea antrenorului sau a căpitanului de echipă.
Parte de vorbire: s.m. (înv., pop.)
Origine: (ceată + -aș)
1. membru al unei cete; soț, ortac.
2. căpitan al unei cete de haiduci; căpitan de ceată.
3. conducător al unui grup de lucrători, de dansatori etc.