Rezultate secundare (Căsătorită):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. célibat, lat. caelibatus)
1. starea civilă a unei persoane care nu este încă căsătorită sau care nu se căsătorește.
2. faptul de a fi celibatar, de a nu fi căsătorit.
3. (prin ext.) viață fără partener, viață de continență conjugală.
4. (în unele profesii) clauză de ~ = rezilierea contractului în cazul în care salariatul se căsătorește.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. célibataire)
1. I. care trăiește în celibat, pentru o vreme sau pentru totdeauna.
2. care nu este căsătorit, care nu a fost niciodată căsătorit și care are vârsta legală pentru a putea fi.
3. II. persoană care trăiește în celibat, prin vocație sau din necesitate.
4. persoană (în special bărbat) care nu este și nu a fost niciodată căsătorită.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. consors, -tis)
1. femeie căsătorită considerată în raport cu bărbatul ei; soţie, nevastă.
2. (politică) soția unui șef de stat.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (familie + -ist)
1. persoană căsătorită, care şi-a întemeiat o familie.
3. (antonime) burlac, celibatar, nefamilist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., it. matrona, fr. matrone)
1. femeie căsătorită în aristocraţia romană.
2. (ir.) femeie matură, respectabilă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. polyandre)
1. (floare) cu stamine numeroase.
2. (femeie) căsătorită în acelaşi timp cu mai mulţi bărbaţi.