Dictionar

Rezultate principale (Cab):

Cab

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. cab)

1. cabrioletă englezească cu două roţi, în care vizitiul stă pe un scaun înalt, la spate.


Rezultate secundare (Cab):

Cabală

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cabale, germ. Kabale)

1. doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o interpretare mistică a Vechiului Testament, şi la practici oculte, pretindea a comunica cu spiritele.

2. (fig.) uneltire, intrigă; conspiraţie.


Cabaletă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. caballetta)

1. (muz.) încheiere ritmică, plină de dinamism, a unei arii, a unui duet.


Cabalin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. caballinus)

1. adj. referitor la cal.

2. s. f. pl. familie de mamifere: caii.


Cabalism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. fr. cabalisme)

1. sistem de gândire și practică bazat pe cabală.


Cabalist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. cabaliste, germ. Kabalist)

1. persoană inițiată în cabală.


Cabalistic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cabalistique)

1. care aparţine cabalei.

2. magic, enigmatic.

3. obscur.


Abracadabra

Parte de vorbire: interj., s.
Origine: (fr., it. abracadabra)

1. interj. cuvânt cabalistic căruia ocultiştii, gnosticii etc. îi atribuiau puterea magică de a vindeca anumite boli.

2. s.f. îngrămădire de cuvinte fără sens.


ACARO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. akari „molie”)

1. „acarieni, scabie”.


Actinomicoză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. actinomycose)

1. (med.) infecție cronică cauzată de actinomicete, care afectează oamenii și animalele (bovidele) și se caracterizează prin leziuni cu aspect tumoral.

2. boală a plantelor cauzată de ciuperci.

3. (sintagmă) ~a cartofului = boală a cartofului provocată de bacteria Actynomices scabies; râia cartofului.


Activ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.

2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.

3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.

4. (mil.) în activitate.

5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.

6. (despre diateza verbală) care arată subiectul săvârşeşte acţiunea.

7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.

8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.

9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.

10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.

11. adv. în mod activ.


Afişabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affichable)

1. care poate fi afişat.

2. (antonim) mascabil.


Afurcă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (afurca)

1. (marină) ansamblu de manevre și cabluri folosite pentru afurcare.