Rezultate principale (Cadavru):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cadavre)
1. orice organism animal mort.
2. (fig., fam.) ~ ambulant = om extrem de slab.
Rezultate secundare (Cadavru):
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. autopsier)
1. a face o autopsie (examinarea unui cadavru, de obicei pentru a determina cauza morții).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autopsie)
1. deschidere şi examinare a unui cadavru în scopul stabilirii cauzei morţii; necropsie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cadavérique)
1. care se referă la cadavru; care provine de la un cadavru.
3. (fiziologie) redoare ~ă = fenomenul de înțepenire progresivă a mușchilor care urmează imediat după moarte; rigor mortis.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ciste, lat. cista, gr. kiste)
1. (ant.) coş de răchită în care se purtau la procesiunile închinate unor divinităţi diverse obiecte de cult.
3. vas cilindric de metal pentru prima epocă a fierului din Italia.
4. mormânt preistoric din piatră în care era aşezat cadavrul.
5. celulă, spor de rezistenţă, la alge.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dépeşage)
1. ciopârţire a unui cadavru pentru a împiedica identificarea.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (des- + /în/huma)
1. a dezgropa, a scoate din pământ un cadavru; a exhuma.
2. (fig.) a scoate la iveală, a aduce în discuţie fapte, lucruri uitate.