bazilicale

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. basilicorum libri)

1. colecție de legi juridice publicate de unii împărați bizantini.

caledonian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. calédonien)

1. adj., s. n. (din) etajul inferior al devonianului.
2. adj. orogeneză ~ă = ansamblu de mișcări orogenice de cutare a scoarței terestre la sfârșitul silurianului, afectând Scoția și Scandinavia.

calefacție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. caléfaction)

1. (fiz.) fenomen prin care o picătură de apă, proiectată pe o suprafață foarte fierbinte, capătă aspect sferoidal și nu se volatilizează imediat, susținută de vaporii pe care îi emite.
2. (var.) calefacțiune.

calefactor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (germ. Kalfaktor, cf. lat. calefacere „a încălzi”)

1. bucătar; persoană care se ocupă de procurarea alimentelor.

caleidoscop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. kaléidoscope)

1. cilindru opac în care sunt dispuse mai multe oglinzi, astfel încât mici obiecte colorate, în interior, formează o infinitate de desene simetrice.
2. (fig.) operă, rubrică care cuprinde cele mai variate aspecte, teme, subiecte.

caleidoscopic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. kaleidoskopisch)

1. cu un aspect, un conținut variat.

abdominoscopie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abdominoscopie)

1. (med.) examinare internă a abdomenului prin laparotomie sau pe cale endoscopică; peritoneoscopie.

abduce

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. abducere)

1. a duce (de undeva); a lua, a apuca altă cale.

aberație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noțiune, comportament; aberanță; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. (bot.) abatere importantă față de tip; formă rezultată pe cale de mutație.
4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcția adevărată și de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.
8. (var.) (înv.) aberațiune.
9. (antonim) normalitate.

abord

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abord)

1. abordare.
2. (chir.) cale de acces la un organ.

acoladă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accolade)

1. ceremonial medieval la primirea cuiva în rândul cavalerilor, printr-o îmbrățișare și o lovire ușoară cu latul spadei.
2. (fig.) îmbrățișare.
3. semn grafic ({) servind la reunirea mai multor cuvinte, ecuații, portative muzicale etc.
4. formă de boltă ca o paranteză culcată.

acompania

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accompagner)

1. a susține cu vocea sau cu un instrument partea principală a unei bucăți muzicale.
2. a însoți pe cineva.