calibraj
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. calibrage)
Etimologie: (fr. calibrage)
1. acțiunea de a calibra, de a da dimensiunile dorite unui obiect, de adaptare la calibrul unui cilindru, de sortare după calibru; rezultat al acestei acțiuni; calibrare.
2. operație constând în a da copiilor fotografice dimensiunile dorite.