calitativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. qualitatif, lat. qualitativus)

1. (și adv.) referitor la calitate (1); aparținând esenței, naturii lucrurilor.
2. analiză ~ă = determinarea naturii chimice a unei substanțe.

arheometrie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (arheo- + -metrie, fr. archéométrie)

1. disciplină arheologică care dezvoltă și utilizează metode de analiză fizică sau chimică și măsurători cantitative și calitative ale vestigiilor istorice.

biotic 1, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. biotique)

1. adj. referitor la activitatea vitală.
2. produs prin activitatea organismelor vii.
3. s. f. ramură a biologiei, studiul diferitelor aspecte calitative ale organismelor.

dezvolta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după lat. disvolvere)

1. refl. (despre materie, fenomene) a trece de la o stare calitativă veche la alta nouă, de la o treaptă inferioară la alta superioară, de la simplu la complex.
2. a se extinde, a crește, a se mări.
3. (despre ființe) a evolua treptat.
4. tr. a amplifica în mod creator (o doctrină, o teorie), a îmbogăți cu principii, cu teze noi.
5. a expune pe larg, amănunțit.
6. a produce, a emana, a degaja căldură, energie etc.

electrograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. électrographe)

1. aparat pentru analiza calitativă a metalelor, aliajelor și minereurilor.

evoluție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. évolution, lat. evolutio)

1. formă de dezvoltare care presupune acumulări cantitative treptate, obiective și subiective, în viața socială și care pot duce la schimbări radicale, calitative, la revoluție.
2. teoria ~i emergente = teorie idealistă și metafizică cu privire la procesul dezvoltării, potrivit căreia apariția noilor calități este absolut spontană și imprevizibilă.
3. dezvoltare în timp a unui fenomen sau proces, a unui eveniment, a unei ființe etc.
4. desfășurare, curs.
5. mișcare largă (circulară); mișcare de ansamblu executată de o trupă, de o navă, un avion etc.

parametru

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. paramètre)

1. (mat.) literă într-o expresie sau ecuație care, considerată în calcule, constantă, poate lua diferite valori.
2. mărime proprie unui sistem fizic, tehnic, unui fenomen etc., o caracteristică constructivă sau funcțională.
3. ~ economic = unitate de măsură a aspectelor cantitative și calitative ale proceselor și fenomenelor economice.
4. (stat.) mărime măsurabilă care permite prezentarea mai simplă a caracteristicilor principale ale unui ansamblu statistic.
5. (inform.) simbol care desemnează datele preluate de către o procedură.
6. element constant într-un calcul, într-o operație intelectuală.