Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. camarade, sp. camarada)
1. tovarăş de arme, de clasă, de studii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. camaraderie)
1. legătură prietenească; colegialitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. collègue, lat. collega)
1. camarad de studii, de muncă, de activitate etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. collégial)
2. de colegiu (2), referitor la colegiu.
3. biserică ~ă (şi s. f.) = biserică în care oficiază un colegiu de canonici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. collégialité)
1. atitudine, sentimente colegiale; camaraderie.
2. principiu potrivit căruia conducerea unor organe sau organizaţii se exercită colectiv.
Parte de vorbire: s.m. (înv.)
Origine: (it. commilitone)
1. coleg din serviciul militar, camarad de arme; tovarăș de luptă, de idei.
2. coleg de facultate, de studii universitare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. compagnon)
1. camarad, tovarăş; însoţitor.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. contubernale, lat. contubernalis)
1. (la romani) militar care locuia împreună cu alţii în acelaşi cort; camarad de cort.
2. (la romani) sclav (bărbat sau femeie) căsătorit cu un alt sclav.