Dictionar

abrahiocefalie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abrachiocéphalie; cf. gr. a - fără, brachion - braț, kephale - cap)

1. (med.) lipsă congenitală a brațelor și a capului.
 

abumarkub

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Abu Markub)

1. pasăre înaltă, asemănătoare cu struțul, cu gâtul scurt și gros, cu capul mare și cioc enorm, din preajma Nilului.
 

ACEFAL(O)-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. acéphal/o/-, cf. gr. akephalos „fără cap”)

1. „absența capului”.
 

acefalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acéphalie)

1. lipsă a capului la unele animale inferioare.
2. monstruozitate, lipsa capului sau nedezvoltarea regiunii cefalice.
 

acefalobrahie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acephalobrachia)

1. monstruozitate congenitală, lipsa capului și a brațelor.
 

acefalocardie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acephalocardia)

1. lipsă congenitală a capului și a inimii.