Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. carambole)
2. (la jocul de biliard) atingere cu bila proprie a celorlalte două bile (prin care se marchează un punct pentru jucător); punct înscris în acest fel; carambolaj.
3. (fig., fam.) situație încurcată; neînțelegere; încurcătură; zăpăceală.
4. (prin ext.) un accident în serie în care vehiculele se ciocnesc între ele.
5. (prin ext.; fam.) serie de șocuri, ciocniri de oameni sau lucruri între ele.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. caramboler)
1. tr., intr. (la biliard) a face carambolaj.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. carambolage)
1. efectuare a unui carambol; atingere, cu o bilă lovită cu tacul, a celorlalte două bile, la biliard.
2. (var.) carambolaș, (învechit) carambolagiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. caramel)
1. zahăr ars, folosit în cofetărie şi la colorarea unor băuturi, alimente.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caramel)
1. bomboană din zahăr ars, cu diferite substanţe aromate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (caramel + -aj)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amblystoma)
1. animal amfibiu de culoare cărămizie, cu pete mari, deschise, din America de Nodr.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. encadrement)
1. (arhit.) ceea ce înconjoară o deschidere; (prin ext.) ceea ce înconjoară ca un cadru.
2. ceea ce constituie cadrul unei gravuri, unui tablou etc.
3. chenar sau cadru decorativ care înconjoară o ușă, o fereastră.
4. bordură îngustă de cărămidă, împrejmuire de vegetație care mărginește un spațiu plantat.
5. ansamblu de clădiri sau de plantații care înconjoară o piață.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appareillage)
1. mod de dispunere a pietrelor, cărămizilor unei zidării aparente.
2. desen ornamental care imită elementele unei astfel de zidării.
Parte de vorbire: I. adj. invar., II. s.n.
Origine: (fr. brique)
1. I. care este de culoarea cărămizii; cărămiziu.
2. II. culoare roșie fadă care trage spre maro; culoarea cărămizie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boutisse)
1. zidărie de cărămidă, aşezată pe lat.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. carambole)
2. (la jocul de biliard) atingere cu bila proprie a celorlalte două bile (prin care se marchează un punct pentru jucător); punct înscris în acest fel; carambolaj.
3. (fig., fam.) situație încurcată; neînțelegere; încurcătură; zăpăceală.
4. (prin ext.) un accident în serie în care vehiculele se ciocnesc între ele.
5. (prin ext.; fam.) serie de șocuri, ciocniri de oameni sau lucruri între ele.