Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. carnefice)
1. cel care executa pedeapsa cu moartea, pedeapsa capitală; călău, gâde.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carnet)
1. caiet mic (pentru însemnări).
2. act, document de forma unui mic carnet (1), în care se arată apartenenţa posesorului.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT incarnatus; carneus; carnicolor
2. FR couleur de chair; incarnat; incarnadin; carné
3. EN carneolus; of flesh colour; incarnadine; flesh-coloured
4. DE fleischfarben; fleischrosa; fleischrötlich; fleischrot
5. RU мясо-крaсный; телесно-розовый; телеrноrо цветa
6. HU húspiros, hússzínű, sötétpiros
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. agenda)
1. carnet pe care sunt însemnate zilele, pentru diferite notiţe referitoare la anumite date.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Eingemachte)
1. mâncare cu carne (de pui sau de miel) şi cu sos alb de lămâie.
Parte de vorbire: I. s.m. invar, II. s.n. (pl. -uri)
Origine: (fr. anchois)
1. I. pește mic comestibil din familia clupeidelor, de formă alungită, care trăiește în Marea Mediterană și în Oceanul Atlantic; se conservă în ulei sau în saramură și se consumă în general ca aperitiv.
2. II. pastă preparată din carnea acestui pește, care se servește ca aperitiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. entrecôte)
1. carne de vită sau de porc din regiunea coastelor; friptură din această carne; cotlet.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. anthropophage)
1. (persoană) care se hrănește cu carne de om; canibal.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anthropophagie)
1. faptul, din necesitate sau depravare în societățile evoluate, sau obiceiul tradițional, din societățile primitive, de a mânca carne de om; canibalism.
2. (etnologie) ~ rituală = ~ practicată din motive religioase sau conexe, spre deosebire de canibalismul de subzistență.