Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. castagnette, sp. castañeta)
1. (pl.) instrument muzical de percuţie pentru acompanierea dansului şi a muzicii, din două plăcuţe de lemn, care se prind de degete şi, prin lovire, produc un sunet sec.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bedon)
2. ~ de Elveția = tobă cu două fețe care era lovită cu două bețe mici.
3. ~ de Biscaya = tobă mică bască prevăzută cu castaniete.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boléro, sp. bolero)
1. dans popular spaniol în ritm legănat, însoţit de acompaniament de castaniete; melodia corespunzătoare.
2. cântec şi dans cubanez cu ritm ternar şi sincopat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. fandango)
1. dans popular spaniol de perechi, cu un ritm vioi şi pasionat, acompaniat de chitară şi castaniete; melodia corespunzătoare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (sp. flamenco)
1. gen al muzicii populare spaniole, la ţiganii din Andaluzia, care combină cântecul şi dansul pe un acompaniament de chitară şi castaniete.
2. (adj.) stil ~ = stil melodic de interpretare vocală cu efect de falset.
Parte de vorbire: s.
Origine: (port., sp. folia)
1. vechi dans portughez de carnaval, cu mişcare rapidă, cu acompaniament de castaniete; melodia corespunzătoare.
2. piesă muzicală pentru variaţii instrumentale sau vocale.
Parte de vorbire: s.
Origine: ( sp. jota)
1. dans popular spaniol de perechi, cu mişcare rapidă, la care perechile dansează faţă în faţă pe loc, în acompaniament de castaniete, chitară, tamburină etc.; melodia corespunzătoare.