OK
X
cazarma
Parte de vorbire:
vb. tr., refl.
Etimologie: (v. cazarmă)
1.
a
(se)
așeza
în
cazarmă.
2.
a
pune
(un
elev)
într-un
internat;
a
supune
unui
regim
de
internat.
3.
(sinon.)
a
(se)
încazarma.
cazarmă 2
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (rus. kazarma)
1.
ansamblu
de
clădiri
construite
special
pentru
instalarea
unităților
militare.
2.
(prin
ext.)
soldați
dintr-o
cazarmă.
3.
~a
echipajului
=
compartiment
situat
sub
puntea
unei
nave
de
luptă,
destinat
odihnei
echipajului.
4.
(sinon.)
casernă,
casarmă.
cazarmăgește
Parte de vorbire:
adv. (înv.)
Etimologie: (cazarmagiu + -ește)
1.
ca
un
cazarmagiu.
cazarmagiu
Parte de vorbire:
s.m. (înv.)
Etimologie: (cazarmă + -giu)
1.
soldat
care
e
de
mult
timp
în
cazarmă
și
care
știe
ce
se
învață
sau
cum
se
trăiește
la
cazarmă;
deșcă.
2.
(iron.)
militar
necioplit.
cazarmament
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (după fr. casernement)
1.
(înv.)
acțiunea
de
a
încazarma,
de
a
caza
sau
de
a
găzdui
oamenii
în
cazărmi;
starea
unei
persoane
încazarmate.
2.
ansamblul
efectelor
pentru
pat
care
se
dau
unui
militar
la
încazarmare;
(prin
analogie)
efecte
pentru
pat
date
unui
muncitor
pe
șantier.
cazarmare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. cazarma)
1.
așezare
a
cuiva
în
cazarmă.
2.
așezare
(a
unui
elev)
într-un
internat;
supunere
a
cuiva
la
un
regim
de
internat.
3.
(sinon.)
cazarmat,
încazarmare,
încazarmat.
cazarmat
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (v. cazarma)
1.
cazarmare.
cazarmament
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (după fr. casernement)
1.
(înv.)
acțiunea
de
a
încazarma,
de
a
caza
sau
de
a
găzdui
oamenii
în
cazărmi;
starea
unei
persoane
încazarmate.
2.
ansamblul
efectelor
pentru
pat
care
se
dau
unui
militar
la
încazarmare;
(prin
analogie)
efecte
pentru
pat
date
unui
muncitor
pe
șantier.
consemn
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. consigne)
1.
totalitatea
îndatoririlor
specifice
personalului
unei
gărzi
militare;
(p.
ext.)
ordin,
dispoziție.
2.
interzicere
temporară
a
ieșirii
militarilor
din
cazarmă
(navă,
domiciliu).
consemna
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. consigner)
1.
a
nota
într-un
act;
a
înregistra,
a
însemna.
2.
a
depune
contra
semnătură
o
sumă
de
bani
spre
păstrare
la
o
organizație
de
stat
specializată.
3.
a
interzice
ieșirea
militarilor
din
cazarmă,
din
locul
de
staționare
sau
de
pe
navă.
dormitor
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. dormitorium)
1.
cameră
de
dormit
(într-o
locuință,
cazarmă,
internat
etc.).
2.
mobilă
din
camera
de
dormit.
infirmerie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. infirmerie)
1.
local
(încăpere)
într-o
cazarmă,
într-un
internat
etc.
unde
se
îngrijesc
sau
se
examinează
bolnavii.
încazarma
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. encaserner)
1.
a
stabili
ostașii
în
cazarmă.
2.
a
consemna
în
cazarmă.