Dictionar

chiriarhicesc, -cească

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (chiriarh + -icesc)

1. care aparține episcopului sau mitropolitului; care aparține unui chiriarh sau chiriarhii; (înv.) vlădicesc.
 

haiduceasca

Parte de vorbire:  s.f. art.  
Etimologie: (haiduc + -easca)

1. dans popular executat într-un tempo vioi de bărbați ce se țin de bâte; (reg.) haidăul.
2. melodie după care se execută acest dans; (reg.) haidăul.
 

literalnicesc, -icească

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (literal + -nicesc)

1. care aparține literaturii; literar.
2. care se referă la literatură; literar.
3. care corespunde cerințelor literaturii; literar.
 

anticipator, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. anticipateur)

1. I. care anticipează viitorul; care face anticipări.
2. II. persoană care anticipează, care reușește să ghicească din timp apariția anumitor fenomene, evenimente etc.
3. (rar) scriitor de literatură science-fiction.
 

antistrofă

Parte de vorbire:   s.f.  
Etimologie: (fr. antistrophe, lat. antistropha)

1. răspuns al corului în tragedia antică grecească.
2. a doua stanță într-o poezie lirică grecească, între strofă și epodă.
3. repetare a cuvintelor în ordine inversă în vers, în frază etc.; epiforă.
 

cheironomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Cheironomie)

1. gen de dirijat coral prin mișcările mâinilor și degetelor, în muzica bisericească.
 

clinoid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. clinoïde)

1. (anat.) în formă de pat.
2. (med.) se spune despre apofizele osului sfenoid, a căror întâlnire constituie un fel de pat, șaua turcească.
 

concentus

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. concentus, cf. lat. concentus „cânt însoțitor”)

1. melodie corală liturgică la unison, melismatică, care se opune recitării solo.
2. stil de muzică bisericească care pune accent pe armonie, în opoziție cu accentus, care pune accent pe cuvântul vorbit.
 

conductivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. conductivité)

1. (fizică) mărime fizică a unui material reprezentând conductanța electrică, care nu are legătură cu dimensiunea sau forma, simbolizată de obicei prin litera grecească σ (sigma) și care se măsoară în siemenși pe metru (S/m); mărime inversă a rezistivității corpurilor.