armată

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. armata)

1. totalitatea forțelor militare ale unui stat; oaste.
2. serviciu militar.
3. mare unitate operativă formată din mai multe unități de arme întrunite.
4. (fig.) mare colectivitate de oameni; mulțime, ceată.

banderie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banderie)

1. ceată de oameni înarmați care însoțeau un nobil feudal în luptă.
2. detașament de infanterie.

cohortă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cohorte, lat. cohors)

1. unitate tactică din infanteria romană, a zecea parte dintr-o legiune.
2. unitate de organizări sportive de tineri.
3. (fig.) mulțime, ceată.
4. (biol.) grupare de indivizi în cadrul unei populații, o manifestare fiziologică sau comportamentală simultană.
5. totalitatea de indivizi care au trăit același eveniment demografic în cursul aceleiași perioade de timp.

diafon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. diaphon)

1. (mar.) aparat de producere a semnalelor acustice pentru ceață cu ajutorul aerului comprimat.

dulcoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. dulciura)

1. dulceață, bunătate, blândețe.

filat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fila)

1. acțiunea de a fila și rezultatul ei; filare.
2. operația de transformare în fire a unor fibre textile.
3. răsfirare sau descoperire înceată a cărților de joc.
4. (marină) scufundare liberă în apă, derulare lentă a ancorei etc.
5. (muzică) prelungirea execuției unui sunet variind intensitatea acestuia.
6. (fam.) urmărirea unei persoane (fără ca cel urmărit să observe).
7. tăierea șuvițelor dintr-un păr prea des într-un anumit fel (care să îi diminueze volumul).
8. zbor orizontal la înălțime mică, reducând viteza pentru aterizare.
9. ardere defectuoasă a fitilului unei lămpi.