Dictionar

cefalopode

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. céphalopodes)

1. pl. clasă de moluște marine cu capul bine delimitat de corp și gura înconjurată de mai multe brațe tentaculare, cu ventuze.
 

acetabulifere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétabulifères)

1. pl. moluște cefalopode cu cupule sau ventuze prehensile.
 

amonitide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ammonitidés)

1. pl. ordin de cefalopode fosile: amoniții, ceratiții și goniatiții.
 

branhie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. branchie, lat. branchia)

1. organ extern de respirație a unor animale acvatice (pești, batracieni, crustacee, cefalopode etc.).
 

decapode

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décapode/s/)

1. pl. ordin de crustacee superioare cu cinci perechi de picioare.
2. subordin de cefalopode cu zece tentacule și un rudiment de cochilie.
3. (sg.) locomotivă cu abur având cinci osii motoare cuplate.
 

goniatiți

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. goniatites)

1. pl. cele mai vechi și primitive cefalopode din ordinul amonitidelor.
 

nautiloide

Parte de vorbire:  s.n. pl.  
Etimologie: (fr. nautiloïdés)

1. (zool.) ordin de cefalopode fosile și actuale, apărute în paleozoic, cu cochilie spiralată și compartimentată, având ca tip nautilul.