Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. archichancelier)
1. demnitar, în imperiul francez, în fruntea serviciilor justiţiei sau administraţiei; protonotar; prim-cancelar.
2. (ist.) demnitar al Imperiului Napoleonian.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cancellarius)
1. (în evul mediu) şeful cancelariei şi al arhivei regale sau imperiale.
2. înalt demnitar, prim-ministru în Germania şi, odinioară, în Rusia şi în Austria.
3. înalt demnitar al unei instituţii în unele ţări (Anglia, Franţa etc.).
4. lord ~ = preşedintele Camerei Lorzilor în Anglia.
5. şeful cancelariei unei reprezentanţe diplomatice sau consulare.
6. şef administrativ al unor universităţi din S.U.A.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT mycelaris; mycelialis; mycelicus
2. FR mycéliaire
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. vice-chancelier)
1. locţiitor al unui cancelar, pe care îl reprezintă în lipsă.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. abréviateur, lat. abbreviator)
1. cel care abreviază scrierile unui autor.
2. autor al versiunii scurte a unei lucrări literare.
3. funcționar al cancelariei papale însărcinat cu redactarea minutelor.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. archichancelier)
1. demnitar, în imperiul francez, în fruntea serviciilor justiţiei sau administraţiei; protonotar; prim-cancelar.
2. (ist.) demnitar al Imperiului Napoleonian.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cancellarius)
1. (în evul mediu) şeful cancelariei şi al arhivei regale sau imperiale.
2. înalt demnitar, prim-ministru în Germania şi, odinioară, în Rusia şi în Austria.
3. înalt demnitar al unei instituţii în unele ţări (Anglia, Franţa etc.).
4. lord ~ = preşedintele Camerei Lorzilor în Anglia.
5. şeful cancelariei unei reprezentanţe diplomatice sau consulare.
6. şef administrativ al unor universităţi din S.U.A.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cancellariat)
1. funcţia de cancelar; localul unde îşi exercită atribuţiile.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. capitulaire)
1. referitor la capitul1, la canonici.
2. cancelar ~ = canonic director de studii în şcolile catedralelor din evul mediu; scrisoare ~ă = scrisoare care notifică canoanele unui conciliu.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. cubiculum „cameră de dormit”)
1. cameră de culcare în casele romane; dormitor.
2. (prin ext.) camera mortuară în galeriile catacombelor.
3. (în Imperiul Bizantin) cancelaria personală a împăratului; camera imperială în care accesul era rezervat eunucilor.