Dictionar

celebra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. célébrer, lat. celebrare)

1. a săvârși solemn un act important; a oficia.
2. a sărbători (un eveniment).
3. a proslăvi.
 

celebrant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. célébrant)

1. preot (catolic) care oficiază serviciul divin.
 

celebrație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. célébration)

1. acțiunea de a celebra; ceremonie în care un eveniment important din viața unui grup, unei persoane etc. este evidențiat, sărbătorit; celebrare.
2. (var.) celebrațiune.
 

celebrativ

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. celebrative)

1. care celebrează; despre, care se referă la sau se caracterizează prin celebrare (sărbătoare); făcut pentru a sărbători ceva sau cu ocazia unei sărbători.
 

celebrator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (celebra + -tor)

1. (persoană) care celebrează, de obicei o zi sau un eveniment semnificativ sau fericit.
 

celebritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. célébrité, lat. celebritas)

1. însușirea de a fi celebru; reputație bine stabilită; renume, faimă.
2. om celebru, cu mare renume și prestigiu.
 

abațial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abbatial, lat. abbatialis)

1. care aparține unei abații, de abație.
2. care constituie un element al unei abații.
3. biserică ~ă = biserica principală a unei abații.
4. oraș ~ = oraș construit în jurul unei abații celebre.
 

abstractizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abstractiza)

1. operație a gândirii constând în a degaja din mulțimea însușirilor și legăturilor fenomenelor și obiectelor pe cele fundamentale, esențiale, generale; abstracție.
2. trecere de la concret la abstract.
3. (antonim) concretizare.
 

accelera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accélérer, lat. accelerare)

1. tr. a imprima o accelerație, a iuți, a grăbi din ce în ce mai mult.
2. refl. a deveni mai rapid.
 

accelerando

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. accelerando)

1. (muzică) (ca indicație de execuție) din ce în ce mai repede, grăbind.
2. indicație de tempo care cere interpretului accelerarea, creșterea mișcării; incalzando.
 

accelerator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. accélérateur)

1. adj. care accelerează.
2. s. n. dispozitiv prin care se mărește viteza, turația (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv.
3. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mișcări de desfășurare lentă.
4. instalație complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari.
5. s. m. substanță care mărește viteza unei reacții chimice; produs destinat a reduce durata de priză și de întărire a betonului.
 

accelerație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accélération, lat. acceleratio)

1. creștere a vitezei unui corp în mișcare în unitatea de timp.
2. ~ gravitațională = accelerația pe care o au corpurile în cădere liberă.