Dictionar

celebra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. célébrer, lat. celebrare)

1. a săvârşi solemn un act important; a oficia.
2. a sărbători (un eveniment).
3. a proslăvi.
 

celebrant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. célébrant)

1. preot (catolic) care oficiază serviciul divin.
 

celebraţie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. célébration)

1. acțiunea de a celebra; ceremonie în care un eveniment important din viața unui grup, unei persoane etc. este evidențiat, sărbătorit; celebrare.
2. (var.) celebrațiune.
 

celebrativ

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. celebrative)

1. care celebrează; despre, care se referă la sau se caracterizează prin celebrare (sărbătoare); făcut pentru a sărbători ceva sau cu ocazia unei sărbători.
 

celebrator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (celebra + -tor)

1. (persoană) care celebrează, de obicei o zi sau un eveniment semnificativ sau fericit.
 

acqua Tofana

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acqua-tofana)

1. otravă celebră în Italia.
2. (var.) (var.) acqua-toffana.
 

apolinar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apollinaire, lat. ludi apollinares)

1. (antic.) referitor la zeul Apollo; apolinic.
2. (antic.) jocuri ~e = jocuri celebrate la Roma în onoarea lui Apollo.
 

brahman, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f., III. s.f. pl., IV. s.m.  
Etimologie: (fr. brahmane)

1. I. referitor la brahmanism; brahmanic.
2. II. membru al castei preoţeşti, prima dintre cele patru caste indiene.
3. III. imnuri vedice şi comentariul lor; comentarii ale vedelor cuprinzând şi numeroase tradiţii şi legende populare.
4. IV. unul dintre cei patru preoți din India care celebrau sacrificiul vedic; brahmin, bramin.
 

celebraţie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. célébration)

1. acțiunea de a celebra; ceremonie în care un eveniment important din viața unui grup, unei persoane etc. este evidențiat, sărbătorit; celebrare.
2. (var.) celebrațiune.
 

comemora

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. commémorer, lat. commemorare)

1. a celebra printr-o ceremonie un eveniment (trist) sau dispariţia unei persoane importante.
 

Compitale

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. compitales, lat. compitalia)

1. sărbători romane care se celebrau în cinstea zeilor protectori ai răscrucilor de drumuri, imediat după Saturnalii.