Dictionar

Celulă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cellule, lat. cellula)

1. element constitutiv fundamental al materiei vii, alcătuit din membrană, citoplasmă şi nucleu.

2. cea mai mică unitate muzicală, care intră în alcătuirea motivului.

3. unitate organizatorică de bază în unele partide comuniste şi muncitoreşti.

4. fiecare dintre cămăruţele unui fagure de albine.

5. încăpere strâmtă în închisori, pentru detenţiunea izolată a celor închişi.

6. ansamblu format din fuzelajul, aripile şi ampenajele unui avion.

7. formaţie de zbor din două avioane de luptă.

8. (tehn.) compartiment al unui dispozitiv, din unul sau mai multe elemente egale.


Celulă

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT cellula

2. FR cellule

3. EN cell; cellule

4. DE Zelle

5. RU клеткa

6. HU sejt


Celulă bazală

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT cellula basalis

2. FR cellule basale; cellule-pied

3. EN basal cell; stalk-cell

4. DE Fußzelle

5. RU клеткa-ножкa

6. HU alapsejt


Celulă fiică

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT cellula filialis

2. FR cellule-fille

3. EN daughter-cell

4. DE Tochterzelle

5. RU дочернaя клеткa

6. HU leánysejt


Celulă mamă

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT cellula matricalis; cellula materna

2. FR cellule-mère

3. EN mother-cell

4. DE Mutterzelle

5. RU мaтеринскaя клеткa

6. HU anyasejt


Celulă sexuală

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT cellula sexualis

2. FR cellule sexuelle

3. EN sex-cell

4. DE Geschlechtszelle

5. RU половaя клеткa

6. HU ivarsejt


Celulă somatică

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT cellula somatica

2. FR cellule somatique

3. EN somatic-cell

4. DE somatische Zelle; Körperzelle

5. RU сомaтическaя клеткa

6. HU szomatikus (testi) sejt


Celular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cellulaire)

1. adj. de natura celulei (1); format din celule.

2. teoria = teorie potrivit căreia celula (1) constituie elementul fundamental în organizarea internă a plantelor şi animalelor.

3. regim ~ = regim special în închisori.

4. telefonie (mobilă) = legături telefonice între doi abonaţi aflaţi în interiorul zonei de acoperire sau între un abonat din acest teritoriu şi altul din ţară sau străinătate.

5. s. n. parte a unei închisori unde se află celulele (5).


Abces

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.

2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.

3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.

4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.

5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.


Acariobiont

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Akariobiont)

1. (biol.) celulă fără nucleu; acariot.


Acariot

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. akariote)

1. (biol.) celulă fără nucleu; celulă nenucleată; acariobiont.

2. nucleu neconstituit încă în plasmă celulară.


Acatectic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acathectique)

1. (despre celula hepatică) care devine incapabilă de a reţine pigmenţii biliari.


Acelular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acellulaire, lat. acellularis)

1. (despre organisme) fără structură celulară; necelular.


Achinetospor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. akinétospore)

1. celulă asexuată imobilă şi de rezistenţă, formată prin fragmentare, la cloroficee şi cianoficee.