Dictionar

Rezultate secundare (Centrare):

Concentrare

Parte de vorbire: s.
Origine: (concentra)

1. acţiunea de a (se) concentra.

2. ~a producţiei = reunire a mai multor întreprinderi şi organizare a producţiei în întreprinderi mai mari; ~a capitalului = acumularea capitalului; lagăr de ~ = loc în care, în regimurile reacţionare, sunt închişi cetăţeni consideraţi periculoşi regimului.


Decentrare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. décentrage)

1. acțiunea de a descentra; deplasarea centrului.

2. deplasare, din poziţia normală, a unei piese, a unei imagini de televiziune pe ecranul unui cinescop.

3. (dispozitiv optic) aliniere greșită a centrelor lentilelor.

4. (psihologie) acțiunea de a muta un centru de interes.

5. (tehnol.) mutarea centrului de greutate al unei piese de prelucrat.

6. (antonim) centrare.


Deconcentrare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. déconcentration)

1. acțiunea de a deconcentra, de a reduce concentrarea.

2. orice fenomen de îndepărtare de centrul geografic.

3. delegarea puterii de la o organizație centrală către reprezentanții regionali și locali.

4. faptul de a-și pierde concentrarea psihologică, de a pierde firul unei idei, al unui discurs etc.

5. (antonime) centralizare, concentrare.


Electroconcentrare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. éelectroconcentration)

1. concentrare a unei soluţii coloidale prin deplasarea particulelor în suspensie către anod sau catod, sub curentul continuu.


Excentrare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (excentra, cf. fr. excentration)

1. acțiunea de a excentra și rezultatul ei; deplasare a centrului sau a axei; decentrare.


Preconcentrare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. préconcentration)

1. operaţie de îmbogăţire a unei substanţe minerale prin înlăturarea unei părţi din steril.


Aeroionizator

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéroionisateur)

1. aparat pentru concentrarea aeroionilor negativi.


Atenţie

Parte de vorbire: s., interj.
Origine: (fr. attention, lat. attentio)

1. s. f. perceperea distinctă numai a anumitor impresii din mai multe simultane, prin orientarea şi concentrarea conştiinţei într-o anumită direcţie.

2. interes, preocupare, grijă.

3. (pl.) atitudine binevoitoare; solicitudine, amabilitate.

4. a da ~ (cuiva) = a fi amabil, curtenitor.

5. dar, cadou oferit cuiva în schimbul unor mici servicii.

6. interj. fii atent! bagă de seamă!


Bază

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. base, /9/ rus. baza)

1. parte inferioară a unui corp, edificiu etc.; temelie, fundament.

2. distanță între difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare radiofonică.

3. electrod corespunzător zonei dintre două joncțiuni ale unui tranzistor.

4. (mat.) număr real, pozitiv și diferit de 1, la care se face logaritmarea.

5. ~ a puterii (unui număr) = număr care se ridică la puterea indicată de exponent.

6. latură a unui poligon sau față a unui poliedru, în poziția cea mai de jos.

7. element fundamental, esențial a ceva (cuvânt, combinație chimică etc.).

8. de ~ = principal, fundamental; a pune ~ ele = a întemeia, a înființa.

9. totalitatea relațiilor de producție dintr-o etapă determinată a dezvoltării sociale, economice, pe care se înalță suprastructura corespunzătoare.

10. loc de concentrare a unor oameni, trupe, mijloace materiale etc. pentru o activitate determinată.

11. ~ militară = zonă special amenajată și dotată cu instalații, în care sunt concentrate unități, mijloace și materiale de luptă.

12. ~ sportivă = teren special amenajat și dotat pentru practicarea diferitelor sporturi.

13. substanță chimică cu gust leșietic, care albăstrește hârtia de turnesol și care, în combinație cu un acid, formează o sare; substanță care poate fixa protonii eliberați de un acid.


Centraj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. centrage)

1. acțiunea de a centra și rezultatul ei; centrare.

2. acțiunea de a determina centrul unui obiect.

3. așezare simetrică față de un centru (axă) a unor obiecte.

4. plasarea axelor componentelor, care aparțin unui sistem optic et cetera, pe aceeași linie.

5. (mecanică) poziționarea centrului de greutate al unui vehicul în raport cu considerațiile de echilibru static sau dinamic.


Centralizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (centraliza)

1. acţiunea de a centraliza; concentrare.

2. organizare a statului în care există o singură suveranitate, un singur parlament şi guvern şi un singur sistem de instanţe judecătoreşti.

3. ~a capitalului = creştere a capitalului prin absorbirea micilor capitaluri de către marii capitalişti, sau prin unirea mai multor capitaluri într-unul singur.


Chernăr

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kerner)

1. (tehn.) punctator.

2. vârf de centrare la o maşină-unealtă.