Dictionar

cenușiu închis

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT schistaceus
2. FR couleur gris ardoise; schistacé
3. EN slate-coloured; ardesiaceous; schistaceous; tylicolour
4. DE schiefergrau; dunkelgrau; schieferfarben; blaugrau
5. RU синесерый; цвет слaнцa; цвет шиферa
6. HU sötétszürke
 

cenușiu-alb

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT spodoleucus
2. FR grisâtre-blanche
3. EN greyish-white
4. DE graulich-weiß
5. RU пепельно-белый
6. HU szürkésfehér
 

cenușiu-brun; cafeniu-deschis

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT tofaceus
2. FR grisâtre-brun
3. EN greyish-brown; buffy-drab
4. DE graulich-braun
5. RU серовaтобурый
6. HU szürkésbarna, kávébarna, világosbarna
 

cenușiu; gri

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT griseus; lixivius
2. FR gris
3. EN gray; grey
4. DE grau
5. RU серый
6. HU hamuszürke, hamuszínű, hamvasszürke, szürkeség
 

palid cenușiu

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT leucophaeus
2. FR gris cendré
3. EN pale grey; ash-coloured
4. DE weißlich grau; weißgrau
5. RU пепельносерый
6. HU halványszürke
 

anortit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Anorthit)

1. feldspat plagioclaz de calciu cenușiu, sticlos, în rocile eruptive bazice și în unele șisturi cristaline.
 

arsen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Arsen)

1. metaloid cristalizat, cu luciu cenușiu, toxic.
2. arsenic.
 

beriliu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. béryllium)

1. metal alb-cenușiu, ductil, maleabil, foarte dur și ușor, în unele aliaje ușoare.
 

bismut/bismut

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bismuth)

1. metal alb-cenușiu, lucios, cu reflexe roșietice, sfărâmicios, folosit în aliaje ușor fuzibile în industrie și în medicină.
 

crom 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chrome)

1. metal alb-cenușiu, dur, casant, inoxidabil, folosit la fabricarea oțelului inoxidabil și la cromare.
 

diaspor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( fr. diaspore)

1. s. m. fragment vegetal, sexuat sau asexuat, care se desprinde de planta mamă, putând genera o nouă plantă.
2. s. n. oxid natural hidratat de aluminiu, foarte mărunt, sticlos, alb-cenușiu sau brun, în zăcămintele de bauxită și în rocile metamorfice.