Dictionar

cerșetorește

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (cerșetor + -ește)

1. în felul cerșetorilor; precum cerșetorii.
 

fachir

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fakir)

1. ascet cerșetor din India.
2. prestidigitator, iluzionist.
 

goliard

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. goliard)

1. nume dat poeților medievali rătăcitori, de limbă latină, care celebrau în poeziile lor bucuria de a trăi într-un spirit libertin, adesea satiric.
2. (istorie, Evul Mediu) cleric itinerant care scria cântece de băutură și poezii satirice.
3. student (cleric) medieval sărac, trăind din cerșetorie sau expediente, uneori în slujba colegilor bogați, scriind adesea literatură satirică.
 

lazarone

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. lazzarone)

1. cerșetor din Italia meridională (napolitan).
2. om de nimic; pungaș.
 

lumpenproletar

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lumpenproletariat)

1. (în ideologia marxistă) individ care face parte din lumpenproletariat, partea proletariatului alcătuită din „elemente declasate, bandiți, cerșetori, hoți, informatori de poliție et cetera”; (rar) lumpen.
 

mendicitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mendicité, lat. mendicitas)

1. cerșetorie; cerșit.
 

mercedari

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cf. it. mercede, milă)

1. pl. ordin de călugări cerșetori, fondat de dominicani în 1240, devenit apoi ordin militar, cu misiunea de a elibera pe sclavii creștini capturați de sarazini, prin strângerea fondurilor necesare pentru răscumpărarea lor.