OK
X
cercelare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cercela)
1.
dare
a
formei
de
cercel;
cercelat,
încercelare,
încercelat.
2.
împodobire
cu
cercei;
cercelat,
încercelare,
încercelat.
cercelăreasă
Parte de vorbire:
s.f. (desuet)
Etimologie: (cercelar + -easă)
1.
nevastă
a
cercelarului.
2.
femeie
care
vinde
cercei.
3.
(prin
ext.)
negustoreasă
de
mărunțișuri.
clips
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (germ. Klips)
1.
bijuterie
(agrafă,
broșă
sau
cercel)
echipată
cu
un
fel
de
clapă
sau
ac
cu
arc,
care
îi
permite
să
fie
atașată
de
îmbrăcăminte
sau
de
o
parte
a
corpului.
2.
piesă
formată
din
două
elemente
care
se
asamblează
și
se
desfac
ușor.
fucsie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fuchsia)
1.
arbust
ornamental
cu
flori
roșii,
galben-verzui
sau
pestrițe;
cerceluș.
încercelat, -ă
Parte de vorbire:
adj. (învechit)
Etimologie: (în- + cercelat)
1.
(despre
coarne)
răsucit
de
mai
multe
ori;
cercelat.
2.
împodobit
cu
cercei;
cercelat.
cercelare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cercela)
1.
dare
a
formei
de
cercel;
cercelat,
încercelare,
încercelat.
2.
împodobire
cu
cercei;
cercelat,
încercelare,
încercelat.
cercelăreasă
Parte de vorbire:
s.f. (desuet)
Etimologie: (cercelar + -easă)
1.
nevastă
a
cercelarului.
2.
femeie
care
vinde
cercei.
3.
(prin
ext.)
negustoreasă
de
mărunțișuri.