OK
X
cafe-concert
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. café-concert)
1.
music-hall
în
care
publicul
ascultă
muzică,
privește
spectacolul
de
revistă
etc.,
stând
la
mese.
cert, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (it. certo, lat. certus)
1.
sigur,
neîndoielnic,
neîndoios.
cert; clar; univoc; sigur
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
certus;
inambiguus
2.
FR
sûr;
certain;
sans
ambiguïté;
indubitable
3.
EN
unambiguous;
setted;
definite;
sure;
well
definited
4.
DE
eindeutig;
bestimmt;
sicher;
fest
5.
RU
однознaчный;
определенный
6.
HU
biztos;
tiszta,
átlátszó;
egyértelmű;
megbízható
certamente
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (it. certamente)
1.
cu
certitudine,
fără
nicio
îndoială,
cu
siguranță.
certifica
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. certifier, lat. certificare)
1.
a
adeveri,
a
confirma
că
ceva
este
autentic,
sigur,
exact,
valabil.
certificare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. certifica)
1.
acțiunea
de
a
certifica
și
rezultatul
ei;
certificație.
abonament
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abonnement)
1.
convenție
prin
care,
în
schimbul
unei
taxe,
se
obțin
unele
servicii,
dreptul
la
folosirea
unui
mijloc
de
transport,
anumite
publicații;
înscris
prin
care
se
certifică
această
convenție.
acantodactili
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acanthodactyles)
1.
pl.
gen
de
saurieni
din
familia
lacertidelor.
acatalepsie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acatalepsie)
1.
(la
scepticii
greci)
renunțare
din
principiu
de
a
mai
căuta
soluția
unei
probleme;
imposibilitatea
de
a
atinge
certitudinea.
2.
(med.)
nesiguranță
în
punerea
unui
diagnostic.
3.
(med.)
boală
care
atacă
creierul
și
îi
privează
pe
cei
atacați
de
capacitatea
de
a
înțelege
un
lucru,
de
a
urma
un
raționament.
acreditiv
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accréditif, germ. Akkreditiv)
1.
modalitate
de
plată
în
practica
comercială
prin
care
banca
cumpărătorului,
se
obligă
a
plăti
vânzătorului,
direct
sau
prin
intermediul
unei
bănci
corespondente,
o
anumită
sumă
de
bani.
2.
sumă
de
bani
depusă
de
cineva
la
o
casă
de
economii
și
consemnațiuni;
înscris
care
certifică
o
asemenea
depunere.
agenție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. agenzia)
1.
reprezentanță
a
unei
instituții
sau
întreprinderi.
2.
~
telegrafică
(sau
de
presă)
=
instituție
specializată
care
primește
și
transmite
presei
știri
și
informații;
~
de
bilete
=
birou
unde
se
vând
bilete
pentru
spectacole,
concerte
etc.;
~
de
voiaj
=
birou
unde
se
vând
cu
anticipație
biletele
de
călătorie.
aleatoriu, -ie
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aléatoire, lat. aleatorius)
1.
care
depinde
de
un
eveniment
incert;
supus
hazardului;
întâmplător;
stocastic.
2.
variabilă
~ie
(sau
stocastică)
=
mărime
care
poate
avea
diferite
valori,
fiecare
dintre
ele
fiind
luată
ca
o
anume
probabilitate;
muzică
~ie
=
muzică
în
care
autorul
introduce
elemente
de
hazard,
de
improvizație.