Dictionar

Chiabur, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (tc. kibar „nobil, bogat”)

1. I. care dispune de avere, înstărit, bogat.

2. II. țăran bogat care aparține burgheziei satelor.

3. om care dispune de avere în bani.


Chiaburesc, -ească

Parte de vorbire: adj.
Origine: (chiabur + -esc)

1. care aparține chiaburilor, privitor la chiaburi, caracteristic chiaburilor.


Chiaburesc, -ească

Parte de vorbire: adj.
Origine: (chiabur + -esc)

1. care aparține chiaburilor, privitor la chiaburi, caracteristic chiaburilor.