Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ambre)
1. substanţă cu miros de mosc, în intestinul unei specii de caşalot; spermaceti.
2. chihlimbar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. succin, lat. succinum)
1. varietate de chihlimbar, galben-roşiatic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. succinique)
1. acid ~ = acid descoperit în chihlimbar; se întâlneşte şi în unele plante, rădăcini verzi etc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Schellack)
1. rășină naturală, de culoare galbenă sau roșu-chihlimbar, secretată de o insectă (Kerria lacca) din regiunile tropicale și întrebuințată la prepararea unor lacuri, a cerii roșii etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Zigarette)
1. ţigară.
2. tub mic de chihlimbar, de os etc. în care se introduce ţigara spre a fi fumată; ţigaret.
Parte de vorbire: s.m. (înv.)
Origine: (ngr. ήλεκτρον)