Dictionar

CHIMI-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. chymus „suc, zeamă”)

1. „sevă, chim”.


Chimiatrie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chimiatrie)

1. teorie medicală învechită potrivit căreia procesele psihice se datorează unor reacţii chimice.


Chimic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. chimique)

1. referitor la chimie.

2. care foloseşte substanţe şi metode din chimie.

3. creion ~ = creion cu mină violetă.

4. arme ~ce = substanţe chimice toxice, folosite ca arme de luptă.


Chimicale

Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (germ. Chemikalien)

1. substanțe chimice produse industrial sau în laborator (și folosite în gospodărie); (fam.) produse chimice.


Chimie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chimie, lat. chimia)

1. ştiinţă care studiază structura internă şi proprietăţile corpurilor, transformările şi combinaţiile lor.

2. ~ nucleară = parte a chimiei care studiază nucleul atomului.


Chimifer, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. chymifère)

1. (bot.; despre vase) care conduce seva.

2. care poartă sau care conține chim.


Accelerator, -oare

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. accélérateur)

1. adj. care accelerează.

2. s. n. dispozitiv prin care se măreşte viteza, turaţia (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv.

3. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mişcări de desfăşurare lentă.

4. instalaţie complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari.

5. s. m. substanţă care măreşte viteza unei reacţii chimice; produs destinat a reduce durata de priză şi de întărire a betonului.


Acceptor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accepteur)

1. (atom) capabil a primi electroni suplementari.

2. (substanţă chimică) care poate fixa o altă substanţă.


Acetaldehidă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acétaldéhyde)

1. (chimie) aldehidă rezultată din oxidarea etanolului, cu formula chimică CH3CHO, care are un miros caracteristic de măr verde; etanal, aldehidă acetică.


Acetamidă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acétamide)

1. (chimie) compus organic, alb, cristalin și solid în forma sa pură, produs prin deshidratarea acetatului de amoniu (CH3CONH2); amidă a acidului acetic.


Acetilenic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acétylénique)

1. (despre compuşi chimici) derivat din acetilenă.

2. hidrocarburi ~ce = alchine.


Acetilură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acétylure)

1. (chimie) derivat al acetilenei cu un metal.

2. (chimie) ~ de calciu = carbid.