chipiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. képi)

1. șapcă rotundă, tare, cu cozoroc.

cocardă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cocarde)

1. bucată de panglică (în culorile naționale) sau insignă purtată de militari la chipiu sau de civili la pălărie ori la piept, în anumite împrejurări.
2. floare de ceară albă purtată de nuntași la butonieră.

egretă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aigrette)

1. pasăre migratoare de baltă, albă, care are pe spate un mănunchi de pene ornamentale lungi.
2. mănunchi de pene sau de fire albe purtat în trecut de femei la pălării și de militari la chipiuri.
3. aglomerație de perișori la extremitatea superioară a fructelor.

panaș

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. panache)

1. mănunchi de pene (colorate) care împodobea odinioară coiful sau chipiul militarilor; penaj.

penaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pennage)

1. totalitatea penelor unei păsări.
2. mănunchi de pene care se purta ca podoabă la chipiu, la pălărie.

pompon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pompon)

1. ciucure purtat odinioară de ofițeri, la chipiu.