Parte de vorbire: s.
Origine: (it. chitarra)
1. intrument muzical cu şase coarde, acţionat prin ciupire sau lovire cu degetele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. arpeggione)
1. inv. vechi instrument cu coarde şi arcuş, asemănător cu chitara, de mărimea violoncelului.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. bassiste)
1. cântăreț care are voce de bas; bas.
2. muzicant care cântă la contrabas sau alt instrument cu timbru grav.
3. muzician care cântă la chitară bas.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. cachucha)
1. dans andaluz plin de temperament, asemănător cu boleroul şi fandangoul, executat solo de un bărbat sau de o femeie, cu acompaniament de chitară; melodia corespunzătoare.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (it. chitarrista)
1. persoană care cântă la chitară.
2. (var.) ghitarist, (înv.) citarist.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., port. fado)
1. cântec popular portughez, deopotrivă plângător și pasional, acompaniat de chitară, și ale cărui versuri sunt adesea o invocație către destin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. fandango)
1. dans popular spaniol de perechi, cu un ritm vioi şi pasionat, acompaniat de chitară şi castaniete; melodia corespunzătoare.