OK
X
xantipă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. xanthippe)
1.
femeie
rea,
cicălitoare;
megeră.
hărțui
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (harță + -ui)
1.
tr.
a
necăji
pe
cineva
cu
tot
felul
de
neplăceri,
probleme,
întrebări
etc.,
a
nu
lăsa
în
pace
pe
cineva;
a
cicăli,
a
sâcâi,
a
pisa.
2.
a
desfășura
atacuri
scurte
și
repetate
asupra
inamicului
cu
scopul
de
a-i
provoca
panică
și
de
a
nu-i
permite
deplasarea,
pregătirea
unor
acțiuni
de
luptă,
aprovizionarea
etc.
3.
(reg;
cu
privire
la
câini)
a
întărâta,
a
zădărî.
4.
refl.
a
purta
discuții
repetate
și
contradictorii
cu
cineva,
a
se
lua
la
ceartă
sau
la
bătaie;
a
se
încăiera.
5.
a
~
sexual
=
a
face
avansuri
unei
colege
sau
subordonate.
6.
(var.)
a
hârțui.
hărțuire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. hărțui)
1.
acțiunea
de
a
(se)
hărțui;
harță,
hărțuială,
hărțuit,
încăierare.
2.
desfășurare
a
unor
atacuri
scurte
și
repetate
asupra
inamicului
cu
scopul
de
a-i
provoca
panică
și
de
a-i
împiedica
acțiunile.
3.
necăjire
a
cuiva
cu
tot
felul
de
neplăceri;
cicălire,
sâcâire.
4.
(reg.)
asmuțire
a
unui
câine.
5.
purtare
a
unor
discuții
repetate
și
contradictorii
cu
cineva.
6.
~
sexuală
=
comportament
inadecvat
prin
care
o
persoană,
angajator,
angajat
sau
lucrător
extern
dintr-o
companie,
acționează
în
vederea
obținerii
favorurilor
de
natură
sexuală
în
beneficiul
propriu
sau
în
beneficiul
unei
terțe
părți.
boscorodi
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (cf. ucr. božkorodity)
1.
tr.,
intr.
a
vorbi
(singur)
spunând
vorbe
neînțelese;
a
bolborosi.
2.
(în
superstiții)
a
descânta,
a
vrăji.
3.
tr.
a
mustra,
a
cicăli.
pritocitură
Parte de vorbire:
s.f. (pop.)
Etimologie: (pritoci + -tură)
1.
acțiunea
de
a
pritoci;
pritoceală.
2.
cicălire,
(reg.)
pritoceală.
3.
(var.)
(înv.)
pristocitură,
(reg.)
pitrocitură.
tolocăni
Parte de vorbire:
vb. (reg.)
Etimologie: (nec.)
1.
tr.
a
cicăli,
a
dojeni
pe
cineva;
a
certa.
2.
intr.
a
vorbi
mult
și
fără
rost;
a
trăncăni,
a
flecări.
3.
a
ciocăni;
(prin
ext.)
a
face
mult
zgomot.
4.
(var.)
(reg.)
a
tolăcăni,
a
toloconi,
a
tologăni,
a
torocăni.