Parte de vorbire: adj.
Origine: (cioban + -os)
1. ca un cioban; cu înfățișare de cioban; cu apucături de cioban; rustic, necioplit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. berger)
1. rasă de câini ciobăneşti, folosiţi la paza turmelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. briard)
1. rasă de câini ciobăneşti cu părul lung.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capselle, lat. capsella)
1. plantă din familia cruciferelor, traista-ciobanului.
2. fruct siliculă de forma unei traiste de cioban.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. colley)
1. câine ciobănesc foarte frumos, cu corpul lung şi umerii laţi, folosit în Scoţia, şi Marea Britanie pentru paza turmelor de oi, iar în restul lumii drept câine de companie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cristallophobie)
1. teamă patologică de obiectele de cristal şi (p. ext.) de cioburi şi oglinzi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (mg. csobolyó)
2. ulcior care are deschizătura ca la cană.