Dictionar

Rezultate secundare (Ciocăni):

Ciocănitură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ciocănit + -ură)

1. zgomot produs de lovituri repetate, cu ciocanul sau cu alte obiecte, într-un corp tare; ciocănit.


Feronerie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ferronnerie)

1. artă a lucrării fierului prin ciocănire şi modelare la cald.

2. lucrare artistică din fier.


Maleabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. malléable)

1. (despre metale) care poate fi prelucrat în foi subţiri prin ciocănire sau laminare; (despre alte materiale) care poate fi uşor modelat.

2. (fig.) mlădios, suplu.

3. (despre oameni) adaptabil; docil.


Martela

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. marteler)

1. a bate cu ciocanul, a ciocăni un metal.

2. (fig.) a chinui, a hărţui.


Martelaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. martelage)

1. ciocănire a metalelor.

2. procedeu învechit de castrare prin strivirea cordonului testicular cu un ciocan special.

3. (fig.) chinuire; hărţuire.


PICI-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. pici-, cf. lat. picus „ciocănitoare”)

1. „ciocănitoare”.


Picide

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. picidés)

1. familie de păsări piciforme: ciocănitoarea, ghionoaia, tucanul.