Rezultate secundare (Ciocăni):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ciocănit + -ură)
1. zgomot produs de lovituri repetate, cu ciocanul sau cu alte obiecte, într-un corp tare; ciocănit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ferronnerie)
1. artă a lucrării fierului prin ciocănire şi modelare la cald.
2. lucrare artistică din fier.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. malléable)
1. (despre metale) care poate fi prelucrat în foi subţiri prin ciocănire sau laminare; (despre alte materiale) care poate fi uşor modelat.
3. (despre oameni) adaptabil; docil.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. marteler)
1. a bate cu ciocanul, a ciocăni un metal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. martelage)
1. ciocănire a metalelor.
2. procedeu învechit de castrare prin strivirea cordonului testicular cu un ciocan special.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. pici-, cf. lat. picus „ciocănitoare”)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. picidés)
1. familie de păsări piciforme: ciocănitoarea, ghionoaia, tucanul.