Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (ciripi + -tor)
1. I. care ciripește; (rar) ciripiu.
2. II. (depr.) persoană care oferea informații Securității; informator.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (I. v. pirui[I], II. v. pirui[II])
1. I. faptul de a pirui; cântec în triluri al păsărilor; ciripit.
2. II. (reg.) curățire de pir prin arătură a pământului de două ori.