Dictionar

cirus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( fr. cirrus, lat. cirrus, fir)

1. formație de nori de culoare albă strălucitoare, formați din particule de gheață, care plutesc izolați la mare înălțime.
 

cirrus

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. cirrus, lat. cirrus „șuviță de păr”)

1. (meteorologie) nor de mare altitudine (6-10 km) care se dezvoltă în benzi izolate (ex. cirrus fusiform).
2. cirus.