Rezultate principale (Cita):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. citer, lat. citare)
1. a numi, a indica (pe cineva sau ceva) pentru a întări, a face cunoscut; a semnala cuiva.
2. a reproduce exact spusele sau cele scrise de cineva.
3. a chema în faţa unei instanţe judecătoreşti printr-o citaţie.
Rezultate secundare (Cita):
Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. kytos „cavitate, obiect scobit, celulă”)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. appendicite)
1. (med.) inflamarea apendicelui cecal.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ascite)
1. (med.) acumulare de lichid în cavitatea peritoneală; hidropizie abdominală, (pop.) pungă de apă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. autocitare)
1. refl. a se cita pe sine însuşi, din propria operă.
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (fr. s’autoexciter)
1. a se excita pe sine însuși, fără intervenție exterioară.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. capacitate)
1. a-şi alătura pe cineva; a câştiga adeziunea, încrederea cuiva.
2. a pune pe cineva în situaţia de a putea îndeplini o acţiune.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abdiquer, lat. abdicare)
1. a renunța la puterea pe care o exercită; a demisiona din funcție.
2. a abandona puterea suverană; a renunţa la tron, la un drept.
3. (fig.) a renunţa la ceva, a se resemna.
4. a renunţa la o activitate din cauza greutăţilor întâmpinate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. habile, lat. habilis)
1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.
2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.
3. (fig.) care dă dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.
4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.
5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablepsie)
1. (med.) lipsă a vederii; cecitate; orbire.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablution, lat. ablutio)
1. spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale şi la catolici, pentru purificare.
4. eroziune exercitată de curenţii marini de adâncime.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abstentionnisme)
1. abţinere demonstrativă de la exercitarea dreptului de vot.
2. doctrină care susține această atitudine.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abstention, lat. abstentio)
1. atitudinea unei persoane care își refuză plăcerea unui lucru, obicei et cetera; abstinenţă.
2. acțiunea de abținere, neexercitarea unui drept, refuz de a participa, de a interveni.