Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Zitat)
1. pasaj dintr-o scriere, dintr-un autor etc., reprodus întocmai, cu indicarea exactă a sursei.
2. (muz.) figură melodică sau ritmică împrumutată altei lucrări.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. citation, lat. citatio)
1. înscris oficial prin care cineva este invitat să se prezinte înaintea unui organ judecătoresc sau de urmărire penală.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (citat + -fobie)
1. idiosincrasie sau aversiune față de citate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (citat + -manie2)
1. manie de a cita în mod abuziv, mecanic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablepsie)
1. (med.) lipsă a vederii; cecitate; orbire.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablution, lat. ablutio)
1. spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale şi la catolici, pentru purificare.
4. eroziune exercitată de curenţii marini de adâncime.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. achalasie)
1. incapacitate a musculaturii netede a tubului digestiv, în stare de spasm, de a se relaxa.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acalculie)
1. incapacitatea de a utiliza cifrele, de a efectua calcule.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acatalepsie)
1. (la scepticii greci) renunţare din principiu de a mai căuta soluţia unei probleme; imposibilitatea de a atinge certitudinea.
2. (med.) nesiguranţă în punerea unui diagnostic.
3. (med.) boală care atacă creierul și îi privează pe cei atacați de capacitatea de a înțelege un lucru, de a urma un raționament.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. acatamathesia)
1. incapacitate a unui afazic de a înţelege ceea ce aude.